2023-2028 participanți la studiu: observațiile încep la 1 aprilie
Octombrie 2025
Știința cetățenească: despre ce vorbim?
Când vorbim despre știința cetățenească sau știința participativă, ne referim la cercetarea bazată pe date colectate de persoane din afara instituțiilor științifice tradiționale. Este o modalitate de a deschide știința către societate, atingând în același timp niveluri de observare care ar fi imposibile pentru cercetători singuri.
Știința cetățenească are rădăcini adânci. În unele țări, aceste eforturi au început acum mai bine de două sute de ani. De exemplu, rețeaua de observare a buburuzelor din Belgia a fost lansată în 1800 și, de atunci, a colectat peste 80 000 de puncte de date! În mod similar, rețeaua de observare fenologică din Austria este activă la intervale regulate din 1851. În aceste proiecte timpurii, cetățenii au urmat protocoale stricte, au repetat observațiile sau chiar au manipulat echipamente specializate. Cu toate acestea, aria geografică a observațiilor lor a rămas limitată.
De-a lungul timpului, progresele tehnologice, precum internetul și smartphone-urile, au transformat posibilitățile oferite de știința cetățenească. Astăzi, multe proiecte ajung la mii de oameni din diferite țări sau chiar continente, solicitând date simple sau chiar doar fotografii: gândiți-vă doar la celebra rețea iNaturalist.
De la proiecte locale care implică o mână de voluntari dedicați, știința cetățenească a evoluat către inițiative la scară largă care colectează date valoroase, dar simple, de la mii de participanți din diferite țări și profesii, adesea folosind doar un smartphone. Și MyGardenOfTrees?
MyGardenOfTrees este diferit.
Ce este știința cetățenească de nouă generație?
MyGardenOfTrees introduce știința cetățenească în domeniul experimentelor distribuite coordonate (CDE), în cadrul cărora echipe colaborative desfășoară experimente în mai multe locații, urmând același protocol. Realizarea unei astfel de scări temporale și spațiale în timp ce se gestionează experimente complexe este o provocare exigentă, dar MyGardenOfTrees o abordează prin implicarea profesioniștilor care contribuie în mod semnificativ la cercetare și ajută la transpunerea rezultatelor în politici și acțiuni concrete. Această abordare colaborativă se bazează pe câteva puncte forte cheie:
Știința cetățenească de nouă generație: când cetățenii și oamenii de știință colaborează pentru a crea soluții durabile. NGCS oferă cetățenilor activități extrem de interesante, în concordanță cu profesia lor. De exemplu, în cadrul proiectului MyGardenOfTrees, silvicultorii și oamenii de știință din domeniul forestier colaborează pentru a realiza un experiment la nivel european, cu scopul de a oferi consiliere în ceea ce privește deciziile legate de migrația asistată.
Participare constantă: Participanții la proiectul MyGardenOfTrees se întorc în mod repetat la micro-grădinile lor pentru a monitoriza germinarea semințelor, supraviețuirea și creșterea acestora de-a lungul anotimpurilor și anilor.
Experimentare activă: Participanții nu se limitează la observarea naturii, ci efectuează experimente prin semănarea semințelor din diferite surse în condiții controlate.
Fidelitatea și complexitatea protocolului: participanții urmează protocoale standardizate pentru colectarea datelor, asigurându-se că rezultatele sunt direct comparabile între sute de site-uri.
Diversitate spațială: cu micro-grădini răspândite în toată Europa, proiectul surprinde reacțiile plantelor într-un gradient climatic și de mediu larg.
Profunzime temporală: deoarece observațiile se repetă pe parcursul mai multor ani, datele oferă o perspectivă rară asupra dinamicii pădurilor timpurii în contextul schimbărilor climatice.
Toate acestea sunt posibile datorită angajamentului unui grup foarte special de participanți: silvicultorii. Aceștia aduc atât experiență practică, cât și cunoștințe profesionale care le permit să îndeplinească sarcini experimentale complexe, având în același timp un interes real pentru rezultate.
Această colaborare plasează MyGardenOfTrees în sfera a ceea ce numim știința cetățenească de nouă generație (NGCS), inițiative în care participanții contribuie cu competențe de specialitate și joacă un rol activ în cercetarea structurată, bazată pe ipoteze. După cum se ilustrează în figura de mai sus, MyGardenOfTrees se situează la intersecția dintre știința cetățenească tradițională și experimentele distribuite, coordonate în totalitate, conduse de oameni de știință, extinzând limitele a ceea ce poate realiza știința participativă.
Oamenii de știință și silvicultorii colaborează pentru a crea soluții durabile
Valabilitatea concluziilor științifice depinde în mod direct de calitatea și coerența datelor pe care se bazează.
În MyGardenOfTrees, fiecare observație înregistrată contribuie la crearea unui set unic de date la nivel continental privind germinarea semințelor și creșterea răsadurilor în diferite condiții de mediu. Observațiile din rețeaua coordonată de micro-grădini vor fi cruciale pentru testarea răspunsului bradului argintiu și al fagului la schimbările climatice, informații care vor sprijini în cele din urmă deciziile privind adaptarea pădurilor și migrația asistată.
Ce putem învăța din aceasta pentru știința cetățenească în general?
Structura este importantă: protocoale clare, standardizate și materiale de instruire asigură că datele colectate la sute de locații rămân comparabile.
Comunitatea este importantă: oamenii rămân implicați atunci când se simt parte dintr-o călătorie științifică comună, nu doar atunci când trimit o singură măsurătoare.
Feedback-ul este important: împărtășirea actualizărilor și a concluziilor preliminare (ca în acest blog sau pe pagina de rezultate a acestui site web) întărește motivația și le reamintește participanților că fiecare observație are valoare.
Aceste principii demonstrează că știința cetățenească este cea mai eficientă atunci când devine o colaborare între cetățeni și cercetători, bazată pe obiective comune și încredere.
Angajamentul dumneavoastră a demonstrat deja că știința cetățenească poate atinge un nou nivel de rigoare și dedicare. Pe măsură ce colectarea datelor continuă, observațiile dumneavoastră vor constitui baza pentru înțelegerea modului în care copacii se stabilesc, cresc și supraviețuiesc în diferite climate.
Aceste cunoștințe vor fi esențiale pentru abordarea uneia dintre cele mai presante întrebări din silvicultura modernă:
cum putem folosi datele științifice pentru a ghida migrația asistată și a ajuta pădurile să se adapteze la condițiile viitoare?
Împreună, demonstrăm că știința cetățenească nu înseamnă doar participare, ci și co-crearea științei care va contribui la susținerea pădurilor noastre.
Giugno 2022
Oamenii au mutat specii dintr-un loc în altul timp de secole.
Migrația asistată (MA) reprezintă deplasarea asistată a indivizilor către un loc nou. Silvicultorii și grădinarii au translocat plante de secole, iar unele dintre aceste introduceri au dus la răspândirea la scară continentală a speciilor alogene. De exemplu, lăcrămioara (Robinia pseudoacacia L.) a fost introdusă în Europa în principal pentru stabilizarea solului, producția de miere și calitatea lemnului de esență tare. Deși continuă să furnizeze aceste servicii ecosistemice importante, acesta prezintă riscuri de invazie în pajiștile native cu o biodiversitate ridicată. Echilibrul dintre riscurile și beneficiile acestor translocații este adesea neclar, dar AM este din ce în ce mai des propusă ca o strategie "activă" de conservare și de adaptare la schimbările climatice pentru arborii forestieri.
Migrația asistată (MA): ce se ascunde în spatele acestui cuvânt?
MA poate implica diverse tipuri de intervenție umană (Fig. 1, Scenarii), cu beneficii și riscuri foarte diferite. "Ingredientele" MA sunt o populație gazdă și o populație donatoare care pot avea caracteristici biologice diferite (Fig. 1). Populația gazdă este o colecție de indivizi ai unei specii dintr-o anumită regiune care se reproduc între ei și care este supusă unei amenințări reale sau percepute de schimbare a mediului. Populația donatoare este, de asemenea, un set de indivizi dintr-o specie (aceeași cu cea gazdă sau diferită) dintr-o altă locație geografică, care este considerată, pe baza unor dovezi directe sau (în cea mai mare parte) indirecte, ca fiind un bun candidat pentru a înlocui sau a se amesteca cu populația gazdă.
În cazul lăcustelor, deoarece nu există rude native ale speciei în Europa, introducerea acesteia poate fi numită colonizare asistată. În acest caz, beneficiile au fost în principal economice: producția de miere, stabilizarea solului și producția de lemn. În ceea ce privește riscurile, lăcusta poate deveni o amenințare pentru un întreg ecosistem, ca în cazul pajiștilor cu diversitate ridicată, însoțită de un risc ridicat de invazie.
Fig. 1. Caratteristiche dei diversi tipi di MA e loro rischi e benefici
Fluxul genetic asistat: riscurile și beneficiile sunt în mod inerent genetice
Atunci când populația gazdă și cea donatoare sunt similare (sau înrudite) din punct de vedere genetic, vorbim de flux genetic asistat (FGA). Denumirea se referă la scopul său, care este acela de a "muta genele" din populația donatoare astfel încât acestea să fie integrate în populația gazdă după câteva generații de înrudire (numită introgresie). Riscurile și beneficiile sunt legate în principal de hibridarea între două populații. În contextul FGA, beneficiile economice ale AM, care sunt adesea controversate, nu sunt relevante: translocația este motivată de conservarea ecosistemului într-o stare cât mai asemănătoare cu cea actuală, deci cu toată biodiversitatea și funcțiile sale. Sperăm să obținem acest lucru prin manipularea doar a speciilor de bază ale ecosistemului. În plus, cu FGA, riscurile de invazie sau de import de boli și dăunători, sau chiar de colaps al unui întreg ecosistem, sunt minime. În schimb, principalele riscuri ale FGA sunt depresia de consangvinizare șiincompatibilitatea hibridă. Înțelegerea acestor riscuri necesită adesea cercetări experimentale pe termen lung și o înțelegere a evoluției și a geneticii, ceea ce poate face dificil transferul de cunoștințe. Pe scurt, atunci când populațiile au avut o istorie evolutivă independentă pe o perioadă lungă de timp, materialul lor genetic se poate dezvolta într-o astfel de direcție încât, atunci când membrii acestor populații se încrucișează, supraviețuirea și creșterea lor este scăzută, mai mică decât cea a populațiilor parentale.
Mai 2022
Testele de proveniență sunt utilizate pentru a compara caracteristicile de creștere între diferite origini, motiv pentru care au o durată de depozitare lungă, de 50 de ani sau mai mult.
Semințele recoltate toamna sunt uscate și depozitate până în primăvara anului următor sau timp de un an după aceea.
Semințele sunt stratificate în mod artificial pentru a le sparge starea de latență.
În primii câțiva ani, semințele sunt cultivate în mediul ideal și controlat al unei pepiniere (1).
După o pregătire atentă a solului (3), se pregătesc locurile de transplantare pentru a primi răsadurile tinere (2).
Din cauza volumului mare de muncă și a spațiului necesar, testele de proveniență sunt efectuate într-un număr limitat de locații (4).
Micro-grădinile sunt utilizate pentru a compara capacitatea de creștere și regenerare a diferitelor proveniențe și familii în multe medii diferite.
Semințele sunt colectate toamna și trimise participanților cât mai curând posibil.
Semințele sunt plasate în pădure fără pregătirea solului (1 și 2).
Semințele netratate sunt plantate direct în sol (Fig. 2).
Semințele/plantele sunt lăsate netulburate. Singurul tratament asigurat este protecția împotriva prădătorilor de către mamiferele mici (Fig. 3).
Testele MyGardenOfTrees sunt efectuate în păduri din diferite locații din interiorul și din afara arealului natural al speciei.