Blog
Giugno 2022
Migrație asistată sau flux genetic (gene flow) asistat?
Oamenii au mutat specii dintr-un loc în altul timp de secole.
Migrația asistată (MA) reprezintă deplasarea asistată a indivizilor către un loc nou. Silvicultorii și grădinarii au translocat plante de secole, iar unele dintre aceste introduceri au dus la răspândirea la scară continentală a speciilor alogene. De exemplu, lăcrămioara (Robinia pseudoacacia L.) a fost introdusă în Europa în principal pentru stabilizarea solului, producția de miere și calitatea lemnului de esență tare. Deși continuă să furnizeze aceste servicii ecosistemice importante, acesta prezintă riscuri de invazie în pajiștile native cu o biodiversitate ridicată. Echilibrul dintre riscurile și beneficiile acestor translocații este adesea neclar, dar AM este din ce în ce mai des propusă ca o strategie "activă" de conservare și de adaptare la schimbările climatice pentru arborii forestieri.
Migrația asistată (MA): ce se ascunde în spatele acestui cuvânt?
MA poate implica diverse tipuri de intervenție umană (Fig. 1, Scenarii), cu beneficii și riscuri foarte diferite. "Ingredientele" MA sunt o populație gazdă și o populație donatoare care pot avea caracteristici biologice diferite (Fig. 1). Populația gazdă este o colecție de indivizi ai unei specii dintr-o anumită regiune care se reproduc între ei și care este supusă unei amenințări reale sau percepute de schimbare a mediului. Populația donatoare este, de asemenea, un set de indivizi dintr-o specie (aceeași cu cea gazdă sau diferită) dintr-o altă locație geografică, care este considerată, pe baza unor dovezi directe sau (în cea mai mare parte) indirecte, ca fiind un bun candidat pentru a înlocui sau a se amesteca cu populația gazdă.
În cazul lăcustelor, deoarece nu există rude native ale speciei în Europa, introducerea acesteia poate fi numită colonizare asistată. În acest caz, beneficiile au fost în principal economice: producția de miere, stabilizarea solului și producția de lemn. În ceea ce privește riscurile, lăcusta poate deveni o amenințare pentru un întreg ecosistem, ca în cazul pajiștilor cu diversitate ridicată, însoțită de un risc ridicat de invazie.
Fig. 1. Caratteristiche dei diversi tipi di MA e loro rischi e benefici
Fluxul genetic asistat: riscurile și beneficiile sunt în mod inerent genetice
Atunci când populația gazdă și cea donatoare sunt similare (sau înrudite) din punct de vedere genetic, vorbim de flux genetic asistat (FGA). Denumirea se referă la scopul său, care este acela de a "muta genele" din populația donatoare astfel încât acestea să fie integrate în populația gazdă după câteva generații de înrudire (numită introgresie). Riscurile și beneficiile sunt legate în principal de hibridarea între două populații. În contextul FGA, beneficiile economice ale AM, care sunt adesea controversate, nu sunt relevante: translocația este motivată de conservarea ecosistemului într-o stare cât mai asemănătoare cu cea actuală, deci cu toată biodiversitatea și funcțiile sale. Sperăm să obținem acest lucru prin manipularea doar a speciilor de bază ale ecosistemului. În plus, cu FGA, riscurile de invazie sau de import de boli și dăunători, sau chiar de colaps al unui întreg ecosistem, sunt minime. În schimb, principalele riscuri ale FGA sunt depresia de consangvinizare șiincompatibilitatea hibridă. Înțelegerea acestor riscuri necesită adesea cercetări experimentale pe termen lung și o înțelegere a evoluției și a geneticii, ceea ce poate face dificil transferul de cunoștințe. Pe scurt, atunci când populațiile au avut o istorie evolutivă independentă pe o perioadă lungă de timp, materialul lor genetic se poate dezvolta într-o astfel de direcție încât, atunci când membrii acestor populații se încrucișează, supraviețuirea și creșterea lor este scăzută, mai mică decât cea a populațiilor parentale.
Mai 2022
Teste de proveniență și micro-grădini: Care sunt diferențele?
Teste de proveniență
Testele de proveniență sunt utilizate pentru a compara caracteristicile de creștere între diferite origini, motiv pentru care au o durată de depozitare lungă, de 50 de ani sau mai mult.
Semințele recoltate toamna sunt uscate și depozitate până în primăvara anului următor sau timp de un an după aceea.
Semințele sunt stratificate în mod artificial pentru a le sparge starea de latență.
În primii câțiva ani, semințele sunt cultivate în mediul ideal și controlat al unei pepiniere (1).
După o pregătire atentă a solului (3), se pregătesc locurile de transplantare pentru a primi răsadurile tinere (2).
Din cauza volumului mare de muncă și a spațiului necesar, testele de proveniență sunt efectuate într-un număr limitat de locații (4).
Micro-grădini
Micro-grădinile sunt utilizate pentru a compara capacitatea de creștere și regenerare a diferitelor proveniențe și familii în multe medii diferite.
Semințele sunt colectate toamna și trimise participanților cât mai curând posibil.
Semințele sunt plasate în pădure fără pregătirea solului (1 și 2).
Semințele netratate sunt plantate direct în sol (Fig. 2).
Semințele/plantele sunt lăsate netulburate. Singurul tratament asigurat este protecția împotriva prădătorilor de către mamiferele mici (Fig. 3).
Testele MyGardenOfTrees sunt efectuate în păduri din diferite locații din interiorul și din afara arealului natural al speciei.